Privind inapoi cu manie –maratonul vinului –privire
retrospectiva –in viziunea mea
Maratonul Vinului –traseul il stiu bine de anul trecut ,un
traseu care imi place (daca nu ploua)
ciclabil in totalitate printre dealuri si vai.Facut pe gustul meu.
Caldura –aceeasi pentru toti –difera doar nivelul de
perceptie ,asa ca daca sufar eu sufera si ceilalti.
Am ajuns la Urlati cu speranta ca salbiciunea ce o simt de
vreo 2 zile sa se faca nevazuta,si sa
merg exemplar.M-am inarmat cu 2 bidoane uriase ,sa fiu sigur ca nu o sa sufar
de sete si speranta ca o sa merg macar la fel de bine ca anul trecut.Ei de unde
.Abia se da startul si deja am probleme in a mentine viteza .Noroc ca urcarile
la inceputul cursei sunt dure ,si vitezele sunt mici .Incet incet imi aduc aminte fragmente de anul trecut .Urcarea ,da, prima
urcare printre vii si sonde , e importanta
si greu de recuperat daca ai pierdut ceva aici. Uff bine ca sa
terminat...A fost un calvar pentru mine. Incepe prima coborare ,si zic in gand
ca nu o fi asa de negru ,si ca poate o sa pot reveni , sau reduce din ecart
daca merg exemplar .
Urmeaza o zona cu succesiuni de urcari si coborari ,si chiar
imi pare ca lucrurile o iau pe drumul bun ,cu toate ca pe portiuni de plat si
coborare nu prea pot sa accelerez .Incerc
din rasputeri sa pastrez un tempo sustinut ,cand imi sare lantul intre pinioane si spite pe un gât de urcare abrupta.Sa bagat asa
adanc si bine incat imi ia o vesnicie
sa-l scot si sa repornesc. Aproape de varful urcarii vad in zare cum cineva incepe coborarea .Imi
zic ca nu e timpul pierdut , si incerc si eu sa merg pe coborare cat de bine
pot .
Jos in vale i-au 2
bidoane cu apa din mers : unu cu dop
unul fara dop.Si incepe urcarea ,pe pietris instabil .Stiu ca anul trecut am
suferit din greu aici ,presiune mare ,anvelope inguste ,calvar .Acum am
presiunea putin mai mica ,si cauciucurile mai late ,si da ,e putin mai bine... Cu viteza de inaintare am o problema ,insa e
bine ,ca incep sa am contact vizual cu primul din fata mea .Ajung si in varful
urcarii cu speranta ,si vizibil mai
putin darmat.
Vine coborarea ,bem, mancam , ne racorim si cand totul mergea bine ,fâsâitul ritmic de
la roata spate anunta cele mai negre temeri ale mele .Asta imi lipsea .Incerc sa rulez cat pot cu roata
moale ,insa sunt nevoit sa bag prima
doza de gaz .La umbra . Rulez pe plat cu roata tare si pana la inceputul
urcarii e moale la loc.Macar am aderenta mai buna pe urcare,insa sunt nevoit sa
urc ridicat din sea . Dealul asta e plin de concurentii de la tura scurta. E o
imagine dintr-un film parca .Unii opriti la umbra iluzorie a unei tufe ,suferind din greu de caldura .In
fata o bicicleta cazuta .Ma uit sa vad daca e si propietarul langa ea.E cam
greu sa cazi pe urcare .Propietarul e in vie
la umbra .Fac stanga si urcarea se domoleste ,insa pentru cativa zeci de
metri ,pentru ca apoi spre dreapta e iar un zid de pamant si foc.
Cu greu ajung pana in ultimul punct de alimentare ,unde ma
opresc ca sa mai bag un gaz in roata ,si eventual un pahar cu apa in cap .Si
cat am bagat eu gazul ,am primit ajutor nesperat .Am plecat cu bidonul plin de
isotonic.Cand am gustat din ele aproape ca-mi venea sa chiui de bucurie ,gustul
dulce mi-a mai indulcit amarul... Reusesc sa cobor pana nu se lasa roata ,si
gonesc apoi pe plat ridicat din sea
,fugarit de fâsâitul sinistru .Stiu ca mai e o urcare si gata .Daca
reusesc sa trec si hopul asta sunt
salvat .Si incet incet trece .Tot
calvarul ramane in urma .Insa nu sunt deloc multumit evolutia mea. Mi-as da
nota 5 ptr evolutie doar ca sa nu mă las corigent ,insa traseul si organizarea
de nota 10.Toate scaparile de anul trecut au fost remediate – e vorba de marcaje si directionale.
Oamenii acestia
,organizatorii se vede ca o fac din ,si cu pasiune .Mi-a placut si conceptul de
a dona profitul casei de copii.
Fiecare cursa e ca o lectie unde mai inveti cate ceva.
Acum sa terminat ,si sa lasat tacerea .Privind in urma , caldura a tranformat maratonul vinului
intr-un maraton greu . Insa cei care l-au terminat nu vor uita prea curand temperaturile de
peste 36 de grade,si nici eu imaginea
cu cei care furau umbra de la orice tufis .Ligheane cu apa de turnat
in cap in punctele de alimentare ,bidoane de jumatate de litru cu dop si fara dop ,la alegere ,
pamantul crapat in care intra lejer roata
din fata daca nu erai atent
,pietrisul care i-ti omoara orice dorinta de a mari viteza .
In incheiere as vrea sa zic atat: as vrea sa nu se termine
niciodata.
